Nu am nicio idee ce să scriu
Dar poate o să încep asa … 4 zile pe plaiurile însorite din Salento, zece oameni, un program flexibil, mancare delicioasă și vin înmiresmat. Este dificil să dezmembrez o experiență și să o transcriu în momente disparate fără să îi răpesc vitalitatea și caracterul. Este, de asemenea, deosebit de greu să exprim sentimente de orice fel, fie în cuvinte, muzică, imagini sau orice alt mediu, deoarece fiecare dintre noi interpretează informația într-un mod diferit. De aceea, următoarea relatare va consta din varii interpretări foarte subiective a ceea ce am văzut, auzit, mirosit, gustat sau simțit, fără o cronologie sau logică bine definite.
a spune
Of, mireasma de cimbru proaspăt pe povârnișurile blânde ale Parco dei Guerrieri. Amestecată cu arșița de sfârșit de mai și lipsa apei, a transpus mintea și sufletul într-un fel de transă. Se spune că ajungi să apreciezi ceva cu adevărat odată ce nu mai este în abundență, sau lipsește cu desăvârșire… Am învățat cu siguranță să nu mai plec de acasă fără o sticlă de apă în rucsac.
că mintea e ca un heleșteu
Copii desenând cu cretă colorată imagini pline de imaginație, în mijlocul unei străzi din Botrugno… ce energie și râset! Încă nu apreciez în profunzime libertatea de care au parte, de parcă aș fi uitat că am fost (încă sunt?!) și eu unul.
Aruncă o pietricică înăuntru
Nadia este o bucătăreasă excelentă. Este impresionant cum, în doar patru zile, cineva poate deveni atât de imersat în cultura alimentară a unei anumite regiuni, iar Nadia a făcut cu siguranță mari eforturi pentru ca noi să putem ajunge în acest punct. Descrierea senzațiilor de gust sau miros este redundantă, pentru că singura modalitate de a descoperi ceva despre mâncare este să o mănânci.
și suprafața apei face valuri.
Mare tumult în minte și suflet; bisericile, muzeele și palatele din Botrugno fug înaintea ochilor mei, căci nu mă mai pot concentra asupra edificiilor omenirii. Nici frumoase, nici urâte, cu siguranță impresionante, dar fără nicio însemnătate … la fel cum iarba se ofilește, la fel și zidurile se prăbușesc.
Putem să ne agățăm de valurile noastre
A fost prima oara cand am văzut flori de cactus…prima oară când am călătorit într-o decapotabilă. A trecut multă vreme de când nu am făcut ceva pentru prima oară.
Cu toată voința și tăria
Fiind pe plaja din Otranto, privind simultan soarele și luna… ceea ce este caracterizat de obicei ca viață de zi cu zi poate deveni brusc magie pură.
în cele din urmă se vor potoli așa că Bucură-te!
by Dragos Mocanu
